4 februarie 2020

Shri Mataji despre Isus, Buddha, Lao Tse, Zen


Program Public  Brighton UK

26 Mai 1983

Este aşa o bucurie să fiu azi din nou aici, în Brighton. Observ cum, încet şi constant Sahaja Yoga se stabilizează în acest loc. Când am venit prima dată să vizitez Brighton, am simţit că trebuie să existe mulţi căutători în acest loc, care s-au pierdut şi tot timpul am sperat că într-o bună zi vor putea să revină la realitate. Astăzi în mod deosebit este o zi mare, pentru că este ziua de naştere a Domnului Buddha. În cursul dimineţii le-am vorbit Sahaja Yoghinilor despre măreția încarnării Lui, despre cum a venit pe acest pământ, cum şi-a primit Realizarea şi cum s-a străduit să transmită tuturor mesajul Realizării. Mulţi cred şi gândesc că Buddha a fost ateu, în timp ce Iisus a fost o persoană care credea în Dumnezeu. Şi unii Îl preferă pe Buddha în locul lui Iisus. Este de-a dreptul surprinzător faptul că, atunci când astfel de personalități se nasc în împrejurări deosebite, ele trebuie să transmită lucruri care sunt foarte, foarte importante pentru acea vreme.

La vremea când Buddha a venit pe pământ exista foarte mult ritualism brahmanic în India, existau foarte multe condiţionări provenite din învăţăturile oamenilor mercantili, care doreau să facă bani în numele lui Dumnezeu şi în numele religiei. Aşa că pentru a neutraliza toate acestea, El a decis să nu vorbească deloc, absolut deloc despre Dumnezeu, despre niciun fel de căi religioase; dar a spus că trebuie să urmaţi calea de mijloc în viaţă, Nobila Cale Octuplă, şi că mai întâi trebuie să vă primiţi Realizarea Sinelui. Pentru El era foarte importantă dobândirea Realizării Sinelui. Acesta este mesajul pe care a vrut El să vi-l dea şi să abată atenţia oamenilor de la ideea de Dumnezeu sau de Încarnare la acel moment, vrând să arate că Realizarea Sinelui este foarte importantă şi că fără Realizarea Sinelui nu-L puteţi înţelege pe Dumnezeu, sau Puterea Divină.

Deci El nu a fost ateu. El şi Iisus, aş spune, au fost într-un fel contemporani, dar Iisus a venit mai târziu. Buddha a venit cam cu 500 de ani înainte de Iisus. Sunt atât de conectaţi unul cu celălalt, atât de apropiaţi unul de celălalt, atât de identificaţi unul cu celălalt, ca și cum ar fi părţi integrante ale unei singure fiinţe. Puteţi înţelege asta numai după ce vă primiți Realizarea Sinelui. Iisus a spus: „Cei care nu sunt împotriva Mea sunt cu Mine.” Cine sunt cei care nu sunt împotriva Lui? Pentru că nu cunoaștem adevărata origine a lui Iisus, de unde a venit, care a fost originea Lui, cum a fost creat în Ceruri, că este Fiul lui Dumnezeu. Oricum Îl percepem în ziua de azi, ca pe o persoană venită pe pământ pentru a ne învăţa despre Tatăl Său, Dumnezeu Atotputernic, noi credem numai în acea percepție, care este doar o expresie foarte limitată a lui Iisus, iar măreața Lui personalitate nu poate fi cuprinsă în Biblie. În acelaşi fel, Buddha a fost redus la ceva neînsemnat.

Numai două persoane au realizat acest lucru şi s-au evidențiat. Unul dintre ei a fost Viditama care s-a dus în Japonia şi a iniţiat sistemul de religie Zen. Dar chiar şi în zilele noastre, Zen, care nu era nimic altceva decât dhyana, meditaţie, sahaja, trezirea spontană, este redus la acelaşi nivel ca orice altă predică. L-am întâlnit pe şeful sistemului Zen. Era foarte bolnav şi l-au adus la Mine, pentru că dorea să se vindece. Am fost uimită, nu pentru că ar fi fost un suflet realizat, nu era deloc așa, dar propria lui Kundalini, care este forţa, care trebuia să-i dea Realizarea, era complet îngheţată. Şi nu avea deloc dorinţa să-şi primească Realizarea Sinelui. Am vorbit cu el, eram uimită. I-am spus: „Cum este posibil, conform Zen, ar trebui să fii un kashyapa?” Kashyapa înseamnă o persoană care este un suflet realizat. Acesta este numele universităţii din Lewes, aşa cum v-am spus ieri, numele universităţii este Kashyapa; cei care nu au studii universitare, în sensul că ei au universitatea lui Dumnezeu. Mi-a spus: „S-a terminat, Dumnezeu nu mai face pe nimeni kashyapa acum. Doar din secolul şase până în secolul opt, în 200 de ani, au fost numai 26 de kashyapas şi apoi nu a mai fost niciunul. Şi nici eu nu am șanse.” „De ce?” – am spus Eu. „Nu, nu am nicio speranță” – a spus el, „am fost numit doar conducătorul Zen și deci asta sunt, dar în timpurile moderne nu devenim kashyapas.” Şi cu asta el a spulberat toate speranţele oamenilor de a deveni Zen, de a deveni o persoană care are cunoaşterea, o persoană care este un suflet realizat.

A fost un mare şoc pentru Mine, pentru că Zen este ceva atât de măreţ! Exprimă în mare măsură Sahaja Yoga. Nu puteţi înţelege Zen decât dacă sunteţi suflete realizate. Nici Biblia n-o puteţi înţelege, nu puteţi înţelege Gita, nu puteţi înţelege nimic decât dacă sunteţi suflete realizate. Cea de-a doua persoană care s-a evidențiat ieșind din tot acest ritualism care a fost creat din viaţa lui Buddha, a fost Lao Tze, iar El a vorbit despre Tao. Tao este Puterea Divină Atotpătrunzătoare, Puterea iubirii. Și le-a vorbit despre ea, le-a explicat despre Tao şi a început o altă grupare, unde toți ar fi trebuit să își primească Realizarea. Dar şi aceasta, văd că a devenit în ziua de azi „Tao-ism”. Totul devine „ism”— însemnând îngrădit. Nu este vie, nu este prezentă.

Oamenii citesc doar o proiecţie mentală a lui Tao. Am văzut oameni care… există un domn în India care a scris o carte întreagă despre Tao. Iar el nu este nici măcar suflet realizat! Atunci ce poate scrie? Mă întrebam chiar ce culori poate descrie, orb fiind? Deci trebuie să înțelegeți că mai întâi trebuie să fiți realizați. Apoi, veți vedea voi înşivă. Atunci veţi şti dacă există Spirit sau nu, veţi şti dacă acest copac care a crescut în exterior are rădăcini, veţi şti dacă există Dumnezeu sau nu, și veţi şti dacă aceste Încarnări au cu adevărat o semnificaţie. Înainte de asta, să staţi şi să criticaţi doar, nu este un lucru înţelept. De aceea Buddha, care ocupă un loc foarte special în fiinţa noastră – rezidă în partea aceasta a capului, locul în care se regăsește egoul nostru – este Cel care în realitate controlează egoul nostru.

Deci Buddha este, de asemenea, o parte integrantă și poate fi înţeles numai după ce v-aţi primit Realizarea. Fără Realizare, sunteţi încă incompleţi. Nu aveţi încă cunoaşterea completă. Aşa cum a spus Krishna: „Atmanyevatmana tushtah” [BhG 2-55]. Numai prin Atma, prin Spirit îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu. Nu prin proiecţii mentale, prin intermediul ochilor, al simţurilor, ci prin Spirit. Şi unde se află Spiritul în noi? Spiritul sălăşluieşte în inima noastră şi este reflectarea lui Dumnezeu Atotputernic. Este numit „kshetragya” și înseamnă „Cel care cunoaşte câmpul acţiunilor noastre”, „Cel care vede ce facem, care este martorul acțiunilor noastre”. Dar noi nu îi acordăm atenţie. Acel domn dorește să vină; veniți vă rugăm! Atenţia noastră nu este pe Spirit. Şi dacă atenţia noastră nu este pe Spirit, nu ştim cum să ne conectăm cu El pentru a crea o legătură, pentru a-L înţelege.

De aceea, întâi de toate, Spiritul trebuie adus în atenţia noastră. Este lucrul cel mai important. Și pentru că acest lucru nu s-a întâmplat încă, suntem încă imperfecţi, încă facem greşeli. Pentru că, ceea ce este absolut în interiorul nostru este Spiritul, în timp ce noi trăim într-o lume relativă. Azi cineva vine şi vă spune ceva – în regulă. Chiar acum când veneam, era un domn care mi-a dat un pliant despre, ceva despre Iisus. Îmi spune el Mie despre Iisus, chiar este amuzant. Dar, presupunând că mâine Iisus va sta în faţa voastră, veţi fi în stare să-L recunoaşteţi, sau Îl veți crucifica din nou? Cum Îl veţi recunoaşte? Cum Îl veţi recunoaşte pe Buddha? Aţi dobândit sensibilitatea de a-L recunoaște pe Iisus? Vedeţi, este foarte uşor să-L înfățișezi pe Iisus, este foarte uşor, pentru că toți consideră că, în definitiv, fiecare are dreptul să facă ce-i place. Până şi Hitler a vorbit despre Dumnezeu, vă puteţi închipui? Hitler a vorbit despre Dumnezeu! Toți cred că au dreptul să vorbească despre Dumnezeu, să-L descrie. Dar, în primul rând, trebuie să ştim că nu ne este de folos să ne înşelăm singuri, și trebuie să ne primim Realizarea Sinelui. Trebuie, în primul rând, să ne cunoaştem pe noi înșine.

Dorința lui Buddha de a-și dobândi Realizarea a avut la bază faptul că, în realitate, a fost mişcat de suferinţele lumii. A văzut un om care era bolnav. A văzut un om care murise. A văzut un bătrân. Toate acestea au avut un efect în mintea Lui şi a început să se întrebe de ce există aceste suferinţe. Deci, întreaga Lui căutare a venit din înţelegerea pentru ceilalţi. Este o cale foarte lungă, pentru că trebuie neîncetat să renunți la identificări: „nu asta, nu cealaltă, nu soţia, nu copiii, nu familia…” Continui să negi, să negi şi să negi vieţi de-a rândul, și totuși nu-ți atingi țelul. Cealaltă cale ar putea fi mai simplă, și desigur numai prin intermediul lui Buddha a devenit mai uşoară… Toate aceste Încarnări au emancipat ceva în interiorul nostru, ca mai întâi să ne îngrijim de Sinele nostru, să ne descoperim pe noi înșine. Suntem suflete realizate? Suntem Buddhas? Suntem noi oameni care au cunoașterea? Haideți să fim oneşti.

Trebuie să avem cunoaşterea. Ei bine, care este calea de a cunoaşte? Dacă spun că veţi cunoaște prin procesul vostru de evoluţie, că aşa cum aţi evoluat într-o fiinţă umană, veţi fi ajutați să vă înălțați până la stadiul de suflet realizat. Dar este o diferenţă între ce s-a întâmplat până acum şi ce se va întâmpla de acum încolo. Până acum, am evoluat printr-o metodă care a fost dincolo de libertatea noastră. S-a realizat natural, prin propria noastră construcție interioară. Forţa centrală de evoluţie din interiorul nostru ne-a adus de la stadiul de amoebă la nivelul fiinţelor umane care suntem azi. Dar la acest stadiu, când suntem fiinţe umane, există un mecanism special pentru a evolua mai departe. Aşa cum, până la acest instrument, am folosit alte instrumente pentru a-l confecționa. Ei bine, odată ce acesta este gata, trebuie doar să-l conectăm la sursă şi va funcționa. Ca şi cum suntem făcuţi pentru a ne pregăti să ne conectăm la Puterea Atotpătrunzătoare şi printr-o metodă specială, spontană, perfectată de forţa vie din interiorul nostru, trebuie să fim racordaţi la sursă.

Dar diferenţa dintre fiinţele umane şi animale este că oamenilor li s-a dat libertate. Pe vremea lui Adam şi Eva, să zicem, dacă oamenii nu ar fi mers prea departe cu libertatea lor, ar fi fost mult mai uşor să dai Realizarea oamenilor la acea vreme. Dar când oamenii au libertate, o folosesc greşit. Sau pur și simplu vor să o folosească. Nu vor să mai asculte, pentru că a asculta înseamnă, cred ei, că nu ai libertate. Şi iată cum, când au început să-şi folosească libertatea, au ajuns să facă lucruri greşite, care erau împotriva vieţii, împotriva evoluţiei, fără să-şi dea seama ce fac de fapt. Când au ajuns să-și realizeze greşeala, au renunţat la acel lucru. Apoi au încercat altceva, străduindu-se să-și remedieze greșeala. Apoi au corectat-o. Și astfel fiinţele umane au tot încercat, experimentând un lucru, sau altul; şi apoi au atins punctul în care au spus: „Mă dau bătut, este prea mult.” Cred că este cel mai bun punct la care puteți ajunge. Ca și Buddha, era atât de obosit, se așezase sub un banyan, şi şi-a primit Realizarea.

Acum Mă aflu aici în faţa voastră, să vă spun care este mecanismul. N-ar trebui în niciun caz să Mă acceptaţi fără rezerve. Ar fi greşit atât din partea Mea, cât şi din partea voastră, pentru că, în realitate sunteţi liberi să acceptaţi sau nu. Dar trebuie să rămâneţi deschişi, pentru că aceasta este o formă nouă de cunoaştere despre care vă vorbesc, cunoașterea rădăcinilor, despre care nu aveţi ştiinţă. Voi cunoaşteţi numai copacul, dar Eu vreau să vă vorbesc despre rădăcini. Cel mai bun lucru ar fi, primul şi
cel mai important, să puteți merge la rădăcini. Dar nu puteţi! Aşa cum este mintea umană, vrea să cunoască în primul rând totul despre toate. Dar vedeţi, dacă trebuie să intraţi în această încăpere şi este întuneric, cineva vă va spune „Apasă pe acel buton şi lumina se va aprinde”. Şi o faceţi! Totul este construit acolo, este deja acolo. Dar dacă cineva începe să spună: „În regulă, îţi voi explica, există ceva numit electricitate. A fost descoperită în anul cutare, apoi a existat un domn care a descoperit această parte a electricităţii, apoi am folosit energia hidraulică pentru a genera electricitate… şi iată cum s-a format un comitet”… şi întreaga istorie despre sistemul electric din Sussex, veţi spune: „Ajunge, gata, te rugăm oprește-te!” Așa stau lucrurile. Deci dacă ar fi să vă spun întreaga istorie, ar fi prea mult. Cel mai bine ar fi să apăsaţi butonul, bucuraţi-vă de lumină şi apoi puteţi cunoaşte întreaga ei istorie, dacă doriţi. Dacă doriţi! Exact aşa este.

Cunoaşterea rădăcinilor este mai importantă decât cunoaşterea copacului. Dar până când nu aflați cum să deveniţi atât de subtili pentru a ajunge la rădăcini, orice vă spun va fi ca o limbă străină, asemeni limbii sanscrite pentru voi, aș spune. Cu toate acestea, voi încerca să vă explic câteva lucruri care se află în interiorul vostru. Dar țin să vă spun că ascultând aceste lucruri, nu vă puteţi primi Realizarea. Orice v-aş spune ore în şir, nu vă veţi primi Realizarea. Este un proces care trebuie să aibă loc în interiorul vostru. Până când acest proces nu are loc, nu vă puteţi primi Realizarea. Şi este un proces care trebuie experimentat de voi, nu de Mine. Trebuie să îl simţiți şi trebuie să vă cunoașteți astfel propriile puteri, propria voastră glorie și menire. Până acum, nu am cunoscut scopul vieţii umane, de ce au fost create fiinţele umane pornind de la amoebă. Dar după Realizarea Sinelui veți ști care este scopul acestei vieţi. Sunt sigură că vi s-a vorbit despre Kundalini. Jason, le-ai spus? Nu prea mult?