19 decembrie 2018

Isus, poetul


 
Doar un fragment din " Isus, Fiul Omului" de Khalil Gibran
 
 
"Rumanous, un poet grec:
 despre Iisus, poetul

Iisus era un poet. El vedea ceea ce noi nu vedeam şi auzea ceea ce noi nu auzeam. Cuvintele noastre nerostite erau pe buzele Lui, iar degetele Sale atingeau ceea ce noi nu puteam atinge.

Din inima lui zburau nenumărate păsări cântătoare către nord şi către sud, iar florile mici de pe culmile dealurilor îi întârziau paşii către ceruri.

Adeseori L-am văzut aplecându-se pentru a atinge firele de iarbă şi în inima mea parcă îl auzeam spunând: "Micuţe lucruri verzi, voi veţi fi cu Mine în împărăţia Mea precum stejarii din Besan şi cedrii din Liban".

Iisus iubea toate lucrurile pline de frumuseţe şi feţele serioase ale copiilor şi smirna şi tămâia din sud.

El iubea o rodie sau o cupă de vin oferită Lui din bunătate. Nu avea importanţă dacă îi era dăruită de un străin dintr-un han sau de o gazdă bogată.

Şi iubea migdalii înfloriţi. L-am văzut strângându-i în braţe şi acoperindu-şi faţa cu petalele lor ca şi cum ar fi îmbrăţişat cu toată iubirea Lui toţi copacii din lume.

El cunoştea marea şi cerurile; şi ne-a vorbit despre perle ce luminează cu o lumină nepământeană şi despre stele care sunt dincolo de noaptea noastră.

El cunoştea munţii precum vulturii, şi văile precum râurile şi pârâurile. Şi era un deşert în liniştea Lui şi grădină în cuvântarea Lui.

Da, El era un poet a cărui inimă îşi găsise lăcaş dincolo de înălţimi, şi cântecele Sale, deşi erau cântate pentru urechile noastre, erau cântate de asemenea şi pentru alte urechi, şi pentru oameni dintr-un alt tărâm unde viaţa este pentru totdeauna tânără şi timpul este un continuu răsărit.

Odată m-am considerat la rândul meu poet, dar atunci când am stat înaintea Lui în Betania, am înţeles ce simte cel ce stăpâneşte un instrument cu o singură coardă când se află înaintea unuia care stăpâneşte toate instrumentele. Căci în vocea Lui erau râsul tunetului, lacrimile ploii şi dansul plin de fericire al copacilor în vânt.

Şi întrucât am ştiut că lira mea are doar o singură coardă şi că vocea mea nu ţese nici amintirile de ieri, nici speranţele de mâine, mi-am lăsat la o parte lira şi am devenit tăcut. Dar la asfinţit mă voi aşeza şi voi asculta întotdeauna Poetul care este suveranul tuturor poeţilor."

 

Khalil Gibran - Diferitele nume ale lui Isus



Poate că cele mai frumoase rânduri scrise despre Isus , aparțin lui Khalil Gibran în lucrarea Isus, Fiul Omului.



Ca și William Blake, Gibran scrie despre Isus ca și and l-ar fi întâlnit. Și cine știe…. Poate chiar așa s-a întâmplat. 



" Fără îndoială că aţi băgat de seamă că Iisus era numit în multe feluri. Unii îi spuneau Cristos, alţii Cuvântul, alţii Nazarineanul şi alţii Il numeau Fiul Omului.

Am să încerc să clarific aceste nume în lumina în care ele mi s-au descoperit.

Cristosul, Acela care există de la începutul vremurilor, este flacăra lui Dumnezeu care sălăşluieşte în spiritul omului. El este respiraţia vieţii care ne vizitează şi a luat ea însăşi un corp precum corpurile noastre.

El este voinţa lui Dumnezeu.

El este primul Cuvânt, Logosul, care vorbeşte cu vocile noastre şi trăieşte în urechile noastre pentru a-1 băga de seamă şi pentru a-L înţelege.

Şi Cuvântul Stăpânului nostru Dumnezeu a clădit o casă din carne şi oase şi s-a făcut om ca tine şi ca mine.

Căci noi nu putem auzi cântecul suflului cel fără corp, nici nu putem vedea eul nostru mai profund umblând diafan, fără de trup.

De multe ori Cristosul a venit în lume şi a străbătut multe pământuri şi întotdeauna a fost considerat un străin şi un nebun.

Şi cu toate acestea, sunetul vocii Lui nu a răsunat niciodată în gol, căci sufletul omului păstrează ceea ce mintea nu are grijă să păstreze.

Acesta este Cristosul cel mai tainic şi culmea, care merge cu omul către eternitate.

Oare nu aţi auzit de El la răscrucile de drumuri ale Indiei, pe pământul Magilor sau în nisipurile Egiptului?

Şi aici în nordul ţării, barzii voştri din vechime au cântat despre Prometeu, cel ce a adus focul, cel care a fost dorinţa omului împlinită şi speranţa descătuşată; şi despre Orfeu care a venit să învie spiritul în fiară şi în om, cu vocea şi cu lira sa.

Ştiţi sau nu ştiţi despre regele Mitra şi despre Zoroastru, profetul persanilor, care s-a trezit din somnul adânc al omului şi veghează la patul viselor noastre?

Noi înşine am devenit unşi când ne-am întâlnit în Templul Invizibil o dată la fiecare 1000 de ani. Apoi a venit Unul şi s-a întrupat şi la venirea Lui tăcerea noastră s-a transformat în cântec.

Şi totuşi, urechile noastre nu s-au întors întotdeauna să asculte şi nici ochii noştri să vadă.

Iisus din Nazaret a fost un om. El s-a născut şi a crescut la fel ca noi, iar mama şi tatăl Lui au fost ca şi părinţii noştri.

Dar Cristosul, Cuvântul care a fost la începuturi, Spiritul, s-a revărsat în Iisus şi a fost cu El.

Şi Spiritul a fost mâna pricepută a Domnului, iar Iisus a fost harpa.

Spiritul a fost psalmul şi Iisus ritmul acestuia.

Iar Iisus, Omul din Nazaret, a fost gazda şi glasul Cristosului, care a mers cu noi sub razele soarelui şi ne-a numit prietenii Lui.

In acele zile dealurile şi câmpiile Galileii au auzit numai vocea Lui. Pe atunci eu eram tânăr. I-am auzit chemarea şi am păşit pe calea Sa.

Îl urmam pentru a auzi cuvintele Cristosului de pe buzele lui Iisus din Galileea.

Acum veţi şti de ce unii dintre noi îl numeau Fiul Omului.

El însuşi a dorit să fie numit astfel, căci ştia după ce era înfometat şi însetat omul şi îl vedea căutându-şi esenţa fiinţei sale.

Fiul Omului a fost Cristos cel Milostiv, care este cu noi toţi.

El a fost Iisus din Nazaret care îşi va conduce fraţii către Cel Uns şi chiar către Cuvântul care a fost la început cu Dumnezeu.

În inima mea sălăşluieşte Iisus din Galileea, Omul de deasupra oamenilor, Poetul ce a făcut din noi toţi poeţi, Spiritul ce bate la uşa noastră ca noi să ne trezim şi să ne ridicăm şi să
păşim pentru a întâmpina adevărul, goi şi nestânjeniţi."
 

12 decembrie 2018

Tagore în România.

 
Tagore a călătorit foarte mult și în timpul uneia dintre vizitele sale în Europa, el a petrecut puțîn  timp
 
Acest lucru s-a  întamplat  1926, când  Universitatea din București i-a acordat  titlul de Doctor Honoris Causa.
 
 Tagore a fost primit de familia regală română - Regele Ferdinand și Regina Maria - la Palatul Regal,.
 
 Ziarele românești din acea vreme (1926) au publicat articole ample și rapoarte despre vizită poetului și tot atunci a apărut prima traducere românească a operelor lui Tagore în România.
 
 Mircea  Eliade îl întâlneste pe  Tagore la Santiniketan și îl întreabă despre această vizită și care este impresia  să despre România.
 
 Poetul îi răspunde  tânărului  său prieten:
 
„M-ai întrebat despre București . Ei bine, (românii) au fost atât de buni cu mine, atât de calzi și au arătat  atât de multă  iubire pentru lucrările mele, iar Regele Ferdinand și Regina Maria m-au invitat la Palat. Iar cină a fost că aici, în Orient, simplă și cu atât de multă bucurie. [...] am adus din România  atât de multă “bucurie „
 
Vorbele lui Tagore se aseamănă foarte mult ce ceea ce spune Shri Mataji despre România.  
"România se arată a fi o ţară deosebit de auspicioasă şi sfântă. "Rămân", înseamnă, în sanscrită, "cel care se bucură de binecuvântarea lui Dumnezeu”
"Se pare că România este un loc deosebit în care există foarte mulţi căutători ai adevărului care sunt foarte profunzi şi sinceri în căutarea lor."
"Este o ţară foarte frumoasă şi cu aşa muzicieni care în India sunt numiţi gandharvas ceea ce înseamnă muzicieni celești”.
 
  
Nu putem să nu aducem în discuție  legătură directă între Tagore și Sahaja Yoga. În poemul Bharat Tirtha ( Pelerinaj indian), Tagore ne oferă viziunea despre Shri Mataji și țărmurile marii de la Ganapatipule:
 
Oh! Mother, let my mind awake slowly on this sacred shore of the sea. Where great souls of the world have come together to pay reverence.
 
Here with outstretched hands we bow down to the Divine în human form. 
 
O Mama permite te rog mințîi mele să se deschidă blând pe malurile sacre ale marii. În locul unde mari suflete au venit să Te venereze
 
Aici, cu mâinile larg deschise, ne închinăm Divinului în formă umană.
 
Come quickly for the coronation of Mother, where the “Mangal Ghat” has to be filled with sacred water which become consecrated by the touch of the great souls who have come together on the seashore to pay reverence.
 
 Veniți repede la încoronarea Mamei....
 

 

Tagore despre Sahaja Yoga

 
 
 
Frumusețea versurilor lui Tagore ne mângâie sufletul ca o adiere blândă de primăvară. Citirea sau audiția lor ne duce ușor intr-o dulce stare de meditație ...
Un astfel de exemplu este Bharat Tirtha, poem cu valoare profetică.
Dar care este mesajul poetului? Cine este Mama Sfântă căreia Tagore îi închină aceste versuri? 
 În poemul Bharat Tirtha ( Pelerinaj indian), Tagore ne oferă viziunea despre Shri Mataji și țărmurile marii de la Ganapatipule.
Oh! Mother, let my mind awake slowly on this sacred shore of the sea. Where great souls of the world have come together to pay reverence.
Here with outstretched hands we bow down to the Divine în human form. 
 
"O Mamă permite te rog minții mele să se deschidă blând pe malurile sacre ale mării.
 În locul unde mari suflete au venit să Te venereze
Aici, cu mâinile larg deschise, ne închinăm Divinului în formă umană. "
 
Come quickly for the coronation of Mother, where the “Mangal Ghat” has to be filled with sacred water which become consecrated by the touch of the great souls who have come together on the seashore to pay reverence.
" Veniți repede la încoronarea Mamei ...."

Poemul în integralitate, în limba engleză:
 
Oh! Mother, let my mind awake slowly on this sacred shore of the sea. Where great souls of the world have come together to pay reverence. Here with outstretched hands we bow down to the Divine in human form. With bountiful prosody and supreme felicity we adore thee. Behold here, Oh! seeker, the meditative mountain with rivers resounding and dancing to the solemn music of heaven. Adore here your reverential Mother Earth where great souls have come together on the seashore to pay reverence.
Nobody knows whose invitation invoke so many souls who have gathered here like a turbulent current of river that has come and dissolved itself in the Divine Ocean. In this sacred place Aryans, non-Aryans, Dravidians, Afghans and Moughals have come and detached their individuality in One Supreme Body. West has opened her door for everybody to get their blessings. Here everybody will bring into union and exchange gifts. Nobody will go empty handed from this seashore where great souls come together to pay reverence. Those crossed the great mountains and deserts singing the song of your glory from their hearts like martial music and got their seats in your Own Self. Oh! Rudra-Vina, play your notes in full tune, so that those who are still in doubt may throw away their doubts and will come and gather where great souls have come together on the seashore to pay reverence.
Here one day the strings of our heart played an endless tune of Omkara in praise of the Supreme One. In search of the Supreme One they have penanced for ages and oblated their ego into the holy fire. By throwing away Prophecies the bonds of difference, they have emerged into universal brotherhood.
That place of religious homage where so much penance and sacrament had taken place is now open to all. We should bow-down here where the great souls have come together on the seashore to pay reverence.
Come, Oh! Aryans, come non-Aryans, come Hindu and Muslims. Come, come, Oh! Englishmen, come Christians, come Brahmins, purify your heart, hold the hands of downtrodden and out-castes. Remove all ills and disrespect. Come quickly for the coronation of Mother, where the “Mangal Ghat” has to be filled with sacred water which become consecrated by the touch of the great souls who have come together on the seashore to pay reverence.
 

Tagore despre Mama Divina


Cât de frumos este acest imn dedicat Mamei Divine
 
 
"Mamă, pentru tine alcătui-voi un șirag de perle
din lacrimile mâhnirii mele.

Pentru a-ți acoperi picioarele, stelele au cizelat inele
de lumină, dar darul meu ar voi să atârne la gâtul tău.

Preaplinul și strălucirea emană din tine.
Tu ai căderea de a le dărui sau a le păstra.
Dar această tristețe a mea îmi aparține în mod absolut
și când ți-o aduc drept ofrandă,
harul tău vine să o răsplătească."



Traducere George Popa