2 februarie 2013

Shri Mataji Nirmala Devi și Mahatma Gandhi

În copilărie, de sărbători şi în vacanţe, Nirmala îşi însoţea părinţii la ashramul lui Gandhi. Gandhi se bucura nespus de prezenţa ei şi o numea cu afecţiune „Nepali”, datorită trăsăturilor ei frumoase.

 Shri Mataji a explicat, mai târziu, natura relaţiei sale cu Mahatma:

 L-am întâlnit pe Mahatma Gandhi pe când aveam, cred, doar 7 ani. Și eram 11 frați și surori. Și el a întrebat: „Ce aveți de gând să faceți cu această ‘echipă’?” Tatăl meu i-a răspuns: „Ei toți sunt aici pentru a sluji țara, națiunea”. „În regulă – a spus el – o să aleg acest copil.” Și astfel m-a luat și am stat cu el. Era un om ce impunea o disciplinare foarte strictă, atât lui, cât și celorlalți. Dar cu copiii era foarte dulce, foarte drăguț. Și numai copiii știau cum să-l ia, vedeți. Când se mânia pentru ceva, numai copiii îl puteau întâlni și îi puteau vorbi, iar el era foarte dulce.

 Obișnuia să-mi spună „Nepali”, pentru că, după el, fața mea semăna mai mult cu a oamenilor din Nepal, așa că obișnuia să-mi spună „Nepali”. Și a înțeles de asemenea că aveam puteri spirituale sau ceva de acest gen, așa că obișnuia să mă consulte întotdeauna.

Tatăl lui Shri Mataji (stânga sus) cu Mahatma Gandhi

Când a scris imnurile lui, Bhajanavali cum au fost numite, i-am spus să le ordoneze potrivit centrilor (chakre, n.tr.), și totul a ieșit foarte bine. Vreau să spun că, în foarte multe privințe, el a fost indiscutabil o personalitate spirituală. Dar nu a putut să o exprime în mare măsură în acea vreme, pentru că nu eram un popor liber. Astfel, el a spus: „Mai întâi trebuie să ne obținem libertatea. Până când nu ne obținem libertatea, nu putem vorbi despre aceasta”.

 Și întotdeauna a încercat să integreze toate religiile și a vorbit despre asta. Nici el nu a crezut însă în religiile făcute de oameni. 

(Interviu QTV - Cairns, Australia, 10 martie 1990)

Mahatma Gandhi

Gandhiji era deosebit de sever: le cerea tuturor să se scoale la patru dimineaţa, şi, după baie, să vină la puja. Dar calitatea sa era aceea că practica el însuşi tot ceea ce spunea, fără urmă de ipocrizie. Se întâmpla, de asemenea, ca el să se mânieze pe cei ce se purtau în mod necuvenit, iar eu obişnuiam să-l stropesc atunci cu puţină apă rece. Pentru că eram un copil, putea înţelege gestul meu; şi obişnuia să mă întrebe: « Cum se face că rămâi atât de liniştită în faţa acestor lucruri ?». Iar eu îi răspundeam: « Aceasta este soluţia. Reacţia nu poate aduce rezolvarea. Iertarea prin natura ei rezolvă totul ».

 (The Vision, 1995 - producția și regia Mark & Wendy Tickell)

 „Se așeza alături de mine și, foarte serios, îmi punea întrebări foarte drăguțe”, își amintește Shri Mataji, care de multe ori îl însoțea în timpul plimbărilor de dimineață, înainte de rugăciunile colective.

 „A fost un maestru extraordinar de strict, dar o persoană extrem de iubitoare și de plină de compasiune", spune Shri Mataji. „Totdeauna obișnuia să-mi vorbească într-un fel ca și cum ar fi vorbit unei bunici și să discute cu mine diverse lucruri, spre marea surprindere a celorlalți, într-un fel ca și cum aș fi fost mai înțeleaptă decât toată lumea. Și a spus că unii copii pot da o mai bună îndrumare decât persoanele mai în vârstă. ”

 Mai târziu, Shri Mataji l-a lăudat pe Gandhi pentru realizarea, în țara sa, a unei baze pentru dharma – religia sau corectitudinea interioară. El a încurajat oamenii să studieze Biblia, să înțeleagă Bhagavad-Gita, să cunoască toate marile scripturi și toate personalitățile mărețe ale lumii, și să le înțeleagă într-un mod integrat. 

Conversațiile sale cu Gandhi au explorat nu numai natura inerentă a personalității umane, dar și căile și modalitățile de a realiza eliberarea socială și spirituală.

Shri Mataji relatează o astfel de discuție. Gandhi era strict cu disciplina lui și îi trezea pe oameni la 4 dimineața, îi punea să postească și altele și Shri Mataji l-a întrebat: „Ești prea strict... Toate acestea nu sunt prea mult?”

 Gandhi i-a explicat că era o necesitate să păstrezi o disciplină strictă în timpuri de extremă urgență, când ridicarea țării pentru libertate câștiga amploare. Shri Mataji i-a sugerat: „Bapu, dacă vrei să-i disciplinezi pe oameni, de ce nu le dai disciplina din interior?” Gandhi a întrebat cum ar fi posibil de înfăptuit aceasta. Ea l-a asigurat că aceasta va fi ușor de realizat prin transformare interioară. Dar el a argumentat: „Mai întâi să ne obținem eliberarea (de dominația britanică, n.tr.). Dacă nu suntem liberi, de ce ne-am putea bucura? Nu putem vorbi despre asta. Oamenii vor spune că nu suntem nici măcar liberi, cum am putea vorbi despre libertatea Spiritului? Trebuie să ne eliberăm de sub dominația străină, mai întâi.”

 În anii următori, mesajul lui Gandhi s-a răspândit în mase, de la fermieri analfabeți la clasele cele mai privilegiate și mai înalt educate ale societății. Shri Mataji a luat parte, de asemenea, la lupta pentru eliberare, evidențiindu-se ca lider al mișcărilor studențești.

Quit India - mișcările studențești

În 1947 India a devenit în cele din urmă o națiune liberă. Trecuseră mulți ani de la discuțiile din copilărie ale lui Shri Mataji cu Gandhi, dar nu cu mult înainte de ultimele sale zile, Gandhi a cerut să o vadă.
„L-am întâlnit ... M-a recunoscut imediat”, își amintește Shri Mataji. „Mi-a spus: ‘Ne întâlnim după rugăciune’. Când l-am întâlnit, mi-a spus: ‘Acum, începe-ți munca constructivă. Începe-ți munca constructivă ...’”