7 iunie 2012

Ioan Alexandru, Izvorul



Numit și „Poet al Logosului Vieţii”, Ioan Alexandru (1941-2000), propovăduitor al trăirii reintegrate în ordinea cosmică, este un continuator de marcă al poeziei religioase româneşti pe linia lui Vasile Voiculescu și Nechifor Crainic.

Vă oferim poemul „Izvorul”, o inspirată metaforă a dezmărginirii ființei prin izvorul deșteptat al Duhului Sfânt din noi - energia Kundalini.

Izvorul 

Izvorului asemeni sunt și eu
Cutremurat sub stelele de vară
Cu cât e cerul mai fără de vânt
Cu-atât lăuntrurile mele se-nfioară 

Nu dinafară-i zvon ce mă framântă
Nici din adâncuri nici de sus
O umbră s-a desprins din slavă
Icoana ei în mine a apus

Din ce în ce sunt cercuri mai adânci
Și mai departe horele pe ape
S-a deșteptat în mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde și încape.