27 februarie 2012

Mircea Eliade, despre tehnica si educatia culturii spiritului

Distribuie pe Facebook

Cele 50 de conferinte radiofonice sustinute de Mircea Eliade intre 1932 si 1938 au fost reunite intr-un volum de Editura Humanitas.

O mare parte a lor au ca tema desavarsirea interioara si pledeaza in favoarea deprinderilor benefice ale vietii spirituale: rugaciunea, meditatia, contemplatia – acte ale caror valente sunt ignorate de lumea moderna, acaparata de profan.

Conferintele din 1935 atrag atentia omului modern – indepartat de sursele vitalitatii si incapabil sa se interogheze asupra sensului propriei existente – ca, prins de iluzie si de iuresul evenimentelor nesemnificative ce tin de lumea perisabilului, isi ignora in mod tragic esenta si dimensiunea cosmica a fiintei.

Conferintele includ prelegeri despre rugaciune, despre „tehnica si educatia culturii spiritului”, despre meditatie si contemplatie ca posibilitati de regasire a sinelui.


„Este ciudat cat de putin se intereseaza oamenii de lucrurile esentiale, de acele lucruri care pot face din viata o crestere necontenita sau o moarte spirituala timpurie. S-a observat de catre savanti si de catre artisti ca viata sufleteasca si intelectuala a omului normal inceteaza foarte devreme sa mai creasca. Majoritatea oamenilor au, din punct de vedere spiritual, varsta adolescentului. Gandesc si simt, asa cum gandeste si simte un adolescent de 16-17 ani. Fara sa-si dea seama, oamenii strabat viata cu o mentalitate de adolescent. Biologic ei au continuat sa creasca necontenit, spiritual insa, nici mintea si nici sufletul lor nu au mai crescut. Acest fapt se datoreste in primul rand unei proaste alimentatii spirituale - viata spirituala nu mai creste, pentru ca nu mai este hranita. Si astfel omul trece prin viata cu mintea si sufletul nedezvoltate, mutilate. Este ciudat, asadar, ca de asemenea lucruri grave si esentiale nu se ocupa decat foarte putina lume.

Exista nenumarate manuale si carti (…), dar dupa cate stim nu exista nici un manual cu ajutorul caruia cineva sa poata invata
arta de a creste spiritual, de a nu se opri pe loc la varsta de 15 sau 16 ani. Lucrul e cel putin ciudat.”

Mircea ELIADE, 50 de conferinte radiofonice. 1932-1938 
Editura Humanitas, Bucuresti, 2001