14 mai 2009

Buddha Jayanti (I)

La 9 mai, in ziua cu luna plina a lunii Vaisakha a calendarului indian, a fost celebrata Buddha Jayanti – Ziua de nastere a lui Buddha.

Buddha s-a nascut ca print si unic fiu al regelui Shuddhodana din Kapilavastu in anul 563 i.Chr., la Lumbini, in zona actualului Nepal. Printul Siddhartha Gautama a renuntat la statutul sau si s-a dedicat ascezei, reusind sa obtina starea de Iluminare, de Realizare a lui Dumnezeu.

Va vom vorbi, in cateva episoade, prin fragmente din discursurile lui Shri Mataji, despre mesajul si insemnatatea venirii sale.
„Buddha a venit pe acest pamant intr-un moment in care venirea sa era foarte necesara. In acele vremuri, mai ales in India, existau doua feluri de oameni: unii, foarte ritualisti, care incercau sa fie extrem de rigurosi si sa pastreze disciplina, altii foarte conditionati si plini de asa-numita devotiune catre Dumnezeu. In aria cautarii existau aceste doua tipuri de personalitati si aceste doua maniere de a cauta trebuiau neutralizate, contracarate.

Principiul divin care s-a manifestat a fost cel de discipol. Acest principiu s-a incarnat mai intai ca Buddha, pentru a supune egoul fiintelor umane, si apoi ca Mahavira, pentru a supune superegoul acestora.

Cand Buddha s-a nascut, el a aflat in lume numai suferinta. Aceasta suferinta, potrivit lui, se datora dorintelor oamenilor. A nu avea dorinte este calea cea mai buna pentru a atinge Nirvana, a fost concluzia sa.


Atunci cand stati in nisip, puteti vedea cum nisipul nu se prinde de nimic. Orice lucru ati pune pe nisip, el nu va afecta acel lucru. Daca veti pune apa, nisipul se va lipi, dar imediat ce veti incerca sa-l luati in palma, se va imprastia in aer. A dezvolta o asemenea detasare, o viata lipsita de dorinte, a fost telul sau.

Intruparile Principiului de Discipol trebuie sa afle calea si metoda pentru a evolua, in timp ce Principiul de Guru este manifestat de acele incarnari care au gasit deja calea. Discipolul trebuie sa deschida o cale si un drum. Astfel, Buddha a studiat tot felul de carti, a citit Upanishadele, a mers in multe locuri. I-a vazut pe cei ce studiau Vedele si implineau tot felul de ritualuri, dar care nu si-au primit Realizarea prin aceste ritualuri. De fapt, chiar primul vers din Veda spune ca daca prin lectura lor si implinirea ritualurilor nu devii vida – nu obtii Realizarea Sinelui -, daca nu ajungi sa cunosti Divinul prin intermediul sistemului nervos central, atunci ai esuat in demersul tau si este inutil sa citesti Vedele.

Buddha a analizat diferite sfere ale cautarii, tot asa cum astazi multi cautatori merg la tot felul de maestri pentru a afla adevarul. Si a crezut ca toate eforturile sale, cautarea si greutatile infruntate au fost in zadar. Epuizat, s-a asezat sub un smochin si atunci Adi Shakti i-a dat Realizarea.


Oamenii cauta in bani, in putere, in iubire, in tot felul de lucruri. Abordeaza orice cale posibila, adera la diferite grupari, culte, guru, cauta in droguri sau in bautura. Dar, in demersul lor, ei se ratacesc in tendinte de dreapta sau de stanga. Buddha a realizat inutilitatea, falsitatea unor astfel de cautari. Cand si-a primit Realizarea, el a inceput sa inteleaga ce anume genereaza problemele egoului si ale conditionarilor. A inteles, de pilda, ca atunci cand oamenii citesc prea mult si incearca sa-l inteleaga pe Dumnezeu prin ritualism, ei isi dezvolta egoul, iar cei care au necontenit dorinte, rugandu-se lui Dumnezeu pentru tot felul de lucruri, ajung aproape nebuni.

Este exact ceea ce se intampla si in aceste timpuri moderne. Avem crestini si musulmani plini de patos, luptandu-se cu lumea intreaga pentru apararea religiei lor, a Dumnezeului lor, in numele lui Mahomed, al lui Krishna, in numele oricarui lucru. Ei gandesc ca religia lor este in pericol. Cum ar putea fi? Nici profetii, nici incarnarile, nimeni nu este in pericol. Iar o religie care este adevarata nu poate fi nicicand in pericol.

Buddha a inteles toate acestea dupa Realizare. Dar adeptii sai, cei care i-au urmat, nu au inteles ca Realizarea Sinelui este telul. El a fost preocupat in primul rand ca oamenii sa-si primeasca Realizarea. Mai intai trebuie sa ai ochi, trebuie sa ai lumina, altfel care este rostul de a vorbi despre Dumnezeu si despre toate celelalte? Pentru ca, daca incepi prin a vorbi despre Dumnezeu, fara Realizare, el a vazut cum ajung a fi dezvoltate toate aceste religii denaturate, in numele lui Dumnezeu. De aceea Buddha a incercat sa vorbeasca numai despre Realizare, si nu despre Dumnezeu. Tot timpul el le-a spus discipolilor: „Pregatiti-va pentru Realizarea Sinelui si incercati sa priviti totul fara dorinte!”.


Dar cei care i-au urmat au creat un budism intr-un stil propriu si, in acest budism, ei nu au dat atentie spuselor lui Buddha. Asa se face ca budistii au ajuns sa nu aiba nimic in comun cu invatatura lui Buddha.”

San Diego, S.U.A. - 23 iulie 1988

◦◦◦

Glosar:

Adi Shakti – Energia Primordiala, Puterea lui Dumnezeu, Duhul Sfant.

Ego - parte a psihicului uman care manifesta si dezvolta identitatea individuala; rezida in emisfera stanga a creierului.

Mahavira – incarnare a Arhanghelului Mihail, 599-527 i.Chr, in Bihar, India; intemeietor al jainismului.

Realizarea Sinelui – strapungerea fontanelei de catre energia interioara Kundalini, constiinta Sinelui dobandita prin aceasta.

Superego - parte a psihicului uman care inmagazineaza conditionarile, obiceiurile si experientele trecute; rezida in emisfera dreapta a creierului.