15 aprilie 2009

Poeme de Lumina


ACUM, CIND LUMINA…

Poate ca izvorul talpilor noastre
infrunzeste deja racoare peste fruntea cerului,
Acum, cind firul de argint
s-a dezlegat de ghemul pamintului.

Poate ca razele inimii implinite prin dar,
rodesc deja in gradinile inaltate ale iubirii primordiale.
Acum, cind nevoia de a fi impreuna
se impleteste-n cununa.
Poate ca intelesurile celei de-a treia priviri
reintregesc deja misterul creatiei originare,
Acum, cind puterea de a fi chip dupa chip
devine luminare fara masura.

Poate ca oglinda nevazutului trup
se cufunda deja in orizontul Cuvintului-Lumina,
unde vibratii far’ de pacat
prin stralucire renasc,
Acum si aici…

◦◦◦



ACUM, CIND A SOSIT TIMPUL…

Sa se prefaca unda astrului in raza de viata,
sa germineze puterea culorilor din saminta omenescului,
sa se elibereze intelesurile condamnate la nespunere,
sa se rostogoleasca clipa de gratie peste creatia de rind…
Pentru toate acestea,
a sosit acum timpul.



“Sa se faca frumusete”,
imi sopteste memoria spiralei de aur,
“Sa se faca adevar”,
ma indeamna circuitele intesate cu picaturi de stralucire,
“Sa se faca iubire”,
imi sugereaza singele din care acorduri stelare tisnesc,
acum,
cind a sosit timpul,
pentru toate acestea…



Acum,
cind pentru toate acestea,
timpul a sosit,
un adevar insamintat

Inainte de Viata,
Inainte de Mintuire,
Inainte de Inviere,

Izbucneste din radacina pamintului meu,
infrunzind in corola
peste fruntea din care cerul incepe:

Sintem rastigniti undeva,
intre iubire si intelepciune,
Lumina din Lumina
Celui ce este…




Poeme de Traian D. Stanciulescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu